Cuvinte

Mi-am schimbat tema blogului de câteva zile. Surprinzător de repede chiar, deoarece, de obicei, durează foarte mult până să găsesc ceva ce să-mi placă.

Dar nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre cel care a realizat tema pe care o folosesc: Lucian Marin. După puţin browsing prin site-ul personal, am găsit un blog scris bine şi un site cât se poate de… inspirational.

În ultima lună, noiembrie – decembrie, o schimbare de domiciliu şi un training interesant, m-au ţinut ocupat.
De curs am aflat prima dată dintr-un mail al grupului de master în marketing online* (A.S.E.) de pe yahoo şi prima impresie n-a fost una prea bună. Mă gândeam că nu e nimic serios.
Ulterior, am văzut acelaşi anunţ pe blogul lui manafu şi m-am convins că e totuşi ceva serios. M-am înscris, am fost acceptat, am învăţat, lucrat şi terminat. Cursul s-a numit “Vreau să fac marketing online“. Detalii despre companiile organizatoare, prezentările la care am asistat, traineri şi proiectele la care am lucrat se găsesc pe blogul respectiv, n-am să mai detaliez şi eu aici amănuntele astea.

Până la acest curs, n-am reuşit să înţeleg de ce oamenii plătesc uneori o mulţime de bani pentru a asista la prezentări sau conferinţe ţinute de oameni importanţi din diferite domenii. La fel, n-am simţit până acum ce înseamnă să fii interesat de un anumit domeniu, să fii entuziasmat şi pentru prima dată aşteptările să nu-ţi fie înşelate. Să nu se înţeleagă greşit, găsesc fără greşeală şi deosebit de interesante prezentările ţinute de traineri, nu şi întregul proces de desfăşurare a acestui program.

În mod deosebit mi-a plăcut ideea “practicii” de după prezentări. Chiar dacă era obositor, a meritat. După prezentări, fiecare echipă (au fost 6 echipe în total) mergea “în practică” la o anumită firmă din cele organizatoare ale evenimentului, unde, într-un mod foarte amical şi deschis se stătea de vorbă cu un reprezentant despre firma respectivă.

Acum, câteva plusuri şi minusuri:

Minusuri: lipsa unei comunicări optime între organizatori şi participanţi
lipsa prezentărilor care trebuiau trimise pe mail fiecărui participant
feedbackul pentru fiecare proiect finalizat a lipsit cu desăvârşire
mici greşeli organizatorice (de ex. anul de pe diploma acordată după finalizarea training-ului e greşit)

Plusuri: informaţiile teoretice şi practice obţinute în urma prezentărilor
networkingul

Indiferent de numărul plusurilor şi minusurilor, participarea la acest training şi posibilitatea unei viitoare angajări în domeniu, reprezintă un mare câştig.

În final, echipa mea a câştigat locul 2, iar fiecare participant a primit acest premiu.
______________
*masterul în marketing online de la A.S.E. nu are nicio legătură cu online-ul în afară de modalitatea în care se desfăşoară. online, that is. dar despre asta într-un alt post.

Un prieten mi-a trimis “Radiouri din toată lumea.exe”, un progrămel ce bănuiesc că circulă sub denumirea asta pe huburile de DC. Programul se numeşte de fapt Screamer Radio şi poate fi găsit aici. Spre surprinderea mea, programul e foarte bun. Conţine foarte multe posturi de radio din toată lumea (România are aproximativ 40), organizate pe genuri muzicale, pe continente (chiar şi Antarctica are unul), respectiv ţări şi are toate opţiunile de care aş fi avut nevoie. Poţi să înregistrezi, poţi adăuga foarte uşor posturi noi sau posturi la favorites, poţi schimba foarte uşor fluxul radio – acolo unde sunt disponibile mai multe (pentru o calitate mai bună sau mai proastă) – iar în cazul unor posturi radio (străine în general) apare numele melodiei şi al artistului, înainte de începerea melodiei. De asemenea, listele cu posturile radio sunt actualizate de pe site-ul Screamer Radio şi tot acolo se pot propune posturi noi pentru a fi incluse în noile versiuni ale programului.

Uitasem, programul e gratuit.

Într-un final s-a terminat şi facultatea. A trecut licenţa, va veni şi absolvirea – da, după licenţă, pentru că la noi întotdeauna a fost altfel – şi oficial sunt jurnalist, pardon, licenţiat în jurnalism. Nu intru acum în detalii, spun doar că nu diploma te face jurnalist, medic, avocat sau orice altceva.

Să povestesc puţin cum mi-a fost studenţia la Universitatea Media, începând cu… admiterea. Eseu de 6 pagini despre diverse şi probă de creativitate. În opinia mea s-a intrat lejer. Bâlbâit şi puţin încet să fii fost şi tot cred că intrai.
Prima impresie a fost bună. Colegi interesanţi, profi buni – erau cei de la FJSC – clădire oarecum intimă, zonă centrală, tot ce-ţi puteai dori. Ulterior am început să bănuim că Universitatea avea ceva probleme cu banii. Secretarele iar apoi bibliotecarele se schimbau la câteva luni, echipamente nu prea existau, laboratorul de info era ca şi inexistent (putea fi lejer considerat muzeu după ce PC-uri erau acolo), biblioteca se rezuma la o cămăruţă de 4×4 cu vreo 3-400 de cărţi pentru toate facultăţiile, iar ulterior s-a dovedit că aveam dreptate – motivul pentru care s-a desfiinţat facultatea de jurnalism şi de management, fiind lipsa baniilor.

Primii doi ani pot spune că a fost chiar bine. Profii îşi făceau bine treaba, cursurile erau în mare parte interesante, studenţii – după posibilităţi şi interes – erau şi ei mai mult sau mai puţin preocupaţi, per total, o experienţă plăcută. Despre anul III nu pot să spun mare lucru, decât că nu l-am frecventat. Toate exemenele mi le-am luat în perioada de restanţe. Aici, altă experienţă plăcută: nu se plăteau şi de obicei se luau relativ uşor.

Anul IV a fost destul de tulbure, după anunţul că facultatea se va desfiinţa. Majoritatea profesorilor au plecat, lăsându-ne cu nişte alternative nu foarte plăcute. Lumea era derutată, neştiind dacă au făcut sau nu facultatea degeaba, dacă vor renunţa sau nu, dacă sau unde îşi vor putea da licenţa şi alte astfel de probleme. În final, după multe schimbări neaşteptate de situaţie licenţa s-a dat de majoritatea studenţiilor în Timişoara, la Universitatea de Vest. Toţi au trecut cu medii între 6 şi aproape 10.

Ca să concluzionez prin a răspunde câtorva întrebări, pot să spun că în cea mai mare parte facultatea nu te pregăteşte pentru meseria de jurnalism. Din punct de vedere teoretic, tot ce se presupune că trebuie să înveţi în 4 ani, poţi să înveţi practic în câteva luni de zile. Ce s-a învăţat în facultate sau ceea ce ar fi trebuit să se înveţe e o anumită experienţă de viaţă. Vezi şi vorbeşti cu oameni şi înveţi de la fiecare ceva: un sfat, un gând, o idee. Practic, facultatea, ca orice altă şcoală, are un rol pregătitor, însă, nu pentru o anumită meserie, ci pentru viaţă.

În acelaşi ton, mi-a plăcut mult ce a spus Coman la absolvirea de la FJSC: nu uitaţi să vă trăiţi viaţa!

Mă uitam pe diverse situri şi bloguri cu adsense (fie în română sau engleză) şi nu de puţine ori am observat reclame care nu aveau nici o legătură cu situl pe care eram. În schimb, aveau o legătură foarte strânsă cu un blog pe care aveam şi eu adsense.

Ca exemplu: reclamele de mai jos le-am văzut pe un blog în română, cu adsense în română şi cu conţinut ce nu are nici o legătură cu respectivele reclame.
De asemenea, reclame despre forex am întâlnit şi pe un site cu content în engleză, despre Windows Vista, care iarăşi nu avea nici o legătură cu respectivele reclame. În schimb, eu aveam o foarte strânsă legătură, din moment ce am un blog despre forex pe care utilizez adsense.

Interesant cum ’te recunoaşte’ google peste tot.